Au existat momente când am auzit foarte multe persoane în jurul meu dorindu-și cu ardoare să trăiască “visul american”, să fie liberi. Am auzit mulți adolescenți care își doreau să ajungă cu pași repezi la vârsta majoratului pentru “libertate, frate”.

Totuși, câți dintre adulți trăiesc și se simt liberi? Ce înseamnă pentru fiecare dintre noi libertatea?

Nu cumva este unul dintre acele lucruri spre care tânjim fără a-i fi simțit vreodată gustul? Cât de tare îți poți dori ceva fără să-l fi experimentat înainte? 

Credem cu putere în vorbele altora, alergăm după ceva ce nu știm nici cum se simte, nici ce este și nici măcar dacă există cu adevărat.

Este libertatea cu adevărat libertate?

Sunt convinsă că există păreri dintre cele mai diverse. Sunt la fel de convinsă că fiecare dintre noi poate înțelege ceva total diferit prin libertate. Iar asta mă bucură nespus de mult. 

Mă bucură că avem valori diferite, că privim din unghiuri diferite și că avem capacitatea de a raționa, de a ne forma o părere, o opinie, o idee, o ipoteză.

Sunt curioasă, totuși, să aflu câte ceva de la cei care chiar au trăit-o sau încă o trăiesc.

Din punctul meu de vedere, noțiunea de libertate nu presupune altceva decât o sumă de constrângeri asumate. Sunt alegeri pe care le facem, care deși ne îngrădesc pe de-o parte,  ne fac să ne simțim mai bine de partea cealaltă, mai în controlul propriei noastre vieți. 

Până la urmă, la asta se rezumă “a fi liber”: “nu decid alții pentru mine”, “sunt creatorul propriei mele vieți”, “sunt liber să fac ce vreau”. 

Suntem într-adevăr liberi sa facem tot ce dorim?

Și dacă da, cât de liberi?

Există sau nu o unitate de măsură și pentru libertate?

Se spune, și cred că nu fără rost, că libertatea ta se termina acolo unde începe libertatea celuilalt.

Cu toate astea afirmațiile de mai sus creează în mintea mea un soi de confuzie. Toate se rezumă la alegeri pe care le fac eu pentru mine. Pentru că libertatea nu se referă la a face orice, ci la a putea face acele lucruri care îmi aduc satisfacție. Cu siguranță că pot face orice, dar aleg pentru mine ceva anume, dintre toate variantele posibile, mă rezum, mă limitez (ca să sune mai frumos) la una singură.

În contextul acesta ori cei care afirmă că sunt liberi se mint pe ei înșiși, ori cei care aspiră la libertate sunt prea blocați în taifunurile cotidiene pentru a-și da seama că sunt deja liberi, fiind singurii în măsură să-și decidă viața.

Așa cum există nenumărate moduri în care putem privi un lucru, așa putem trata libertatea și din perspectiva noțiunii de vacuitate: ea este și nu este… în același timp.

Vă invit pe toți să reflectați la această temă și să vă bucurați de libertatea de a fi voi, de a fi autentici.

Cu  ganduri calde,

Dana

Foto: http://www.rasunetul.ro