Ce este libertatea? Cum se simte sa fii liber? Ce este în neregulă cu noi, oamenii? De ce nu ne simțim liberi? De ce anume ține libertatea? Este sau nu o chestiune tangibilă?

Timpul petrecut acasă te face să-ți pui întrebări. Pentru unii pot fi existențiale, pentru alții edificatoare iar pentru alții pot să nu însemne nimic.

Pentru mine sunt existențiale și edificatoare…cel puțin în aceste vremuri.

Sunt o persoană care crede cu tărie că libertatea este o stare de spirit, iar ceea ce se întâmplă acum în lume reprezintă o provocare foarte mare pentru fiecare dintre noi. Chiar nu este nevoie să bravăm și să spunem că nu este așa.

Nu dau înapoi în fața provocărilor. Îmi place să-mi exersez capacitatea de a mă adapta. Îmi place să analizez situația și să pot găsi acel ceva care mă ajută chiar și așa să mă dezvolt, să cresc, să mai descopăr ceva nou. 

Acum mă hrănesc cu idei…. și așa făină nu mai există pe piață :))

Am scris acum ceva vreme un articol despre cum văd eu libertatea. Îl găsiți aici. Încă îl consider actual. Contextul în schimb s-a modificat.

• Libertatea este în continuare o stare de spirit. 
• În continuare oamenii se mint.
• În continuare oamenii se limitează singuri. 
• În continuare libertatea ține de percepție…ea poate să existe și să nu existe în același timp.

Modul în care percepem lucrurile ne determină realitatea și modul în care acționăm. 

Fie simțim nevoia să ne apărăm de un potențial pericol, fie ne simțim în elementul nostru, ne bucurăm de provocare și ne dezvoltăm.

Este perfect ok atunci când noi suntem cei care facem alegerea privind modul în care ne trăim viața, pregătiți pentru defensivă sau orientați spre creștere.

Ce facem atunci când limitele nu ni le impunem singuri?

Ce facem atunci când hotărârile sunt luate de către altcineva chiar dacă aceasta este o măsură menită să ne protejeze:

• Ne revoltăm – doar ne este îngrădită așa-zisa libertate. Ce contează că vrea cineva sa ne salveze viața sau pe a altora, a bunicilor, părinților, verilor, unchilor, prietenilor, cunoscuților sau a celor pe care nu am apucat să-i cunoaștem încă.
• Ne frustrăm – dar ne conformăm în același timp. Înțelegem importanța măsurilor luate dar ne este greu să le integrăm și să ne pliem pe ele.
• Înțelegem, cooperăm și ne recalibrăm existența astfel încât să nu intrăm în defensivă și în niciun caz nu ne oprim din creștere.

Ce se întâmplă în fiecare din aceste situații?

• Comportamentul generat de revoltă ar putea fi printre cele mai periculoase, în sensul că suntem tentați să desconsiderăm restricțiile, să le încălcăm și să-i punem în pericol pe toți cei dragi nouă.

• Frustrarea conduce la somatizare. În funcție de „materialul” fiecăruia acumulăm sentimentul de furie sau cădem în stări depresive. Dincolo de faptul că orice emoție negativă are impact asupra stării de sănătate cum ar fi slăbirea sistemului imunitar sau apariția dezechilibrelor la nivelul sistemelor corpului, mecanismele de gestionare a furiei ar putea să nu fie dintre cele mai sănătoase. Putem ajunge să ne „vărsăm nervii” pe cei din jurul nostru..iar acesta clar nu este un lucru de dorit în condițiile în care împărțim aceiași patru pereți. Cât despre depresie… ghiciți ce sistem cedează primul la tristețe profundă? Întocmai…sistemul respirator. Nici acesta nu este un scenariu dezirabil.

• Înțelegere, cooperare și recalibrare… Jackpot! Cazul fericit. Avem ocazia să intrăm în intimitate cu noi înșine. Să descoperim resurse demult îngropate în adâncul nostru sau despre care poate nu am știut niciodată. Ne dezvoltăm umorul, creativitatea. Începem să vedem cu alți ochi lucrurile din jurul nostru, să ne bucurăm de acele lucruri mărunte pe care altfel le-am fi trecut cu vederea. Ne simțim liberi în interior.

De ce este atât de greu sa respectăm o limitare venită din exterior?

În primul rând pentru că ne place să credem că suntem în control, că noi suntem cei care decidem.

Pe de altă parte ne lipsește simțul critic. Și nu mă refer la critică, ci la discernământ. La capacitatea de a cerceta, de a verifica, a analiza și a decide pentru noi. 

Culmea…credem că suntem în control deplin dar ne lăsăm păcăliți de ce vine din afara noastră și luăm „de bun”.

Și, în cele din urmă, privim ostil o limitare pentru simplul fapt că avem senzația că nu mai suntem liberi sa facem CE VREM, CAND VREM, CUM VREM, CU CINE VREM.

Încă nu ați înțeles că libertatea este doar un concept?

În realitate nu există. Noi suntem cei care îi dăm sens și, dacă este atât de important pentru noi, de ce să nu îi modificăm sensul astfel încât să se potrivească contextului limitării impuse.

Cât de greu este să alegi ce faci cu timpul tău, cat stai acasă?

Descoperi că ai mai mult timp la dispoziție; nu te mai pregătești pentru servici, nu mai pierzi timpul cu drumul prin oraș până la job, la sală, la ieșire cu prietenii.

• Nu te oprește nimeni să lucrezi. Dacă jobul nu îți permite să lucrezi de acasă, lucrează la tine. 
• Nu te oprește nimeni să faci exerciții fizice. Sigur ai un colț unde poți face câteva abdomene, sau poți răsturna casa cu susul în jos la curățenie (se bifează ca mișcare). Poți dânsa tu cu tine…. fără să se uite cineva cruciș la tine :))
• Nu te oprește nimeni să vorbești cu prietenii, să vă trimiteți poze, să faceți video-call-uri.

Singurul care pune limite nu este statul…ești TU.

Starea de bine nu are limite, dezvoltarea ta nu are limite, conexiunea cu cei din jur nu are limite, umanitatea nu are limite.

Învățați să fiți liberi, voi cu voi… în interiorul vostru. Libertatea este o stare determinată de un gând. Este o alegere.

Astăzi vreau să desființați noțiunea de libertate așa cum o știați, așa cum credeați că este.

Hai să o regândim, hai să o privim cu alți ochi, hai să o ajutăm să renască și să renaștem odată cu ea.